Sunt greu de înţeles.Ştiu!Nici eu nu mă înţeleg.So...nu mă aştept să mă înţeleagă altcineva.
Râd când sunt tristă şi plâng când sunt fericită.Aşa sunt eu.Tu eşti altfel.Suntem diferiţi şi aşa şi trebuie.
În toată dezordinea din cameră nu îmi găseam telefonul.Chiar aveam nevoie de el.
Vizualizam un blog şi mă gândeam în continuare unde ar putea şi telefonul meu,când în cameră mea intră o "chestiuţă" mică,la vreo 6 ani(sper că va-ţi dat seama despre ce era vorba),care îmi caută mereu prin lucruri.De obicei îl certam...acum l-am lăsat în pace.Parcă nu ştiam ce avea să se întâmple.
După un sfert de oră de cotrobăit,"chestiuţa"găseşte ceva cu care să se joace,telefonul pe care îl credeam pierdut.Nu vrea să mi-l dea şi îl aruncă.Îi scoate bateria,dar mai rău,îi sparge display-ul.Am dat "chestiuţa"afară. Rămân singură cu "Narcotic Sound-Danca Bonito".
Sper să nu între iar în cameră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu